Lu miraculu ri Santa Lucia!

Buona S.Lucia ai passanti di qua con una poesia a tema di Claudia Agnello, che compone poesie dialettali moderne su tradizioni antiche e parecchio collaudate!

LU MIRACULU RI SANTA LUCIA

Mi rissi me nanna, quann’era nica:
“Ora ti cuntu ‘na storia antica”.
‘Ncapu li ammi mi fici assittari
e araciu araciu si misi a cuntari:

“Ci fu ‘na vota, a Siracusa
‘na caristìa troppu dannusa.
Pani ‘un cinn’era e tanti famigghi
‘unn’arriniscìanu a sfamari li figghi.
Ma puru ‘mmenzu a la disperazioni
nun ci mancava mai la devozioni
e addumannavanu a Santa Lucia
chi li sarvassi di la caristìa.

Un beddu jornu arrivà di luntanu
rintra lu portu siracusanu
‘na navi carrica di furmentu
a liberalli ri ‘ddu tormentu.
Pi li cristiani la gioia fu tanta
chi tutti griravanu “viva la Santa!”

Picchì fu grazii a la so ‘ntercessioni
ch’avìa arrivatu ‘dda binirizioni.
Tutti accurrìanu a la marina,
ma era furmentu, ‘unn’era farina
e cu un pitittu ch’un facìa abbintari
‘un c’era tempu di iri a macinari.

Pi mettisi subitu ‘n’sarvamentu
avìanu a cociri lu stessu furmentu
e pi la forma “a coccia” ch’avìa
accuminciaru a chiamalla “cuccìa”.

La bona nova arrivà luntana
e pi sta màrtiri siracusana
fu accussì granni la venerazioni
chi fici nasciri ‘na tradizioni.

Passà lu tempu di la caristìa
e arristà l’usanza, pi Santa Lucia,
di ‘un fari pani, di ‘un cociri pasta,
e di manciari la cuccìa e basta.

Ma lu sapemu, ci voli picca
e l’usanza di scarsa addiventa ricca.
A ognunu ci vinni la bedda pinzata
di priparalla chiù elaborata.

Cu ci mittìa lu biancumanciari
e cu vinu cottu ci vosi ‘mmiscari.
Cu ci vulìa lu meli ri ficu
e tanti atri cosi chi mancu ti ricu.

arancine1

Ma je vulissi sapiri, a la fini,
di runni spuntaru li beddi arancini?
E m’addumànnu di quali manu
nasceru panelli e risattianu”.

E amentri chi me nanna si sfirniciàva,
a mia lu stommacu mi murmuriava
e mi ricordu chi ci avissi rittu:
“nonnò, zittemuni ch’haiu pitittu!”